Mihai Eminescu - Scrisoarea I
Sursa foto: https://webb.nasa.gov/
“Cerurile declară slava Lui Dumnezeu și întinderea istorisește despre lucrarea mâinilor Lui. O zi dă de știre alteia acest mesaj și o noapte vestește această cunoaștere altei nopți, dar fără vorbe și fără cuvinte, fără să li se audă glasul.
Răsunetul lor a străbătut întreg pământul și cuvintele lor au ajuns până la marginea lumii.
În ceruri, El a întins un cort soarelui. Acesta este asemenea unui mire care iese din odaia lui de nuntă, asemenea unui viteaz ce se bucură să alerge pe cale: răsăritul lui este la un capăt al cerului și roată-i este drumul până la celălalt capăt al lui. Nimic nu se poate ascunde de căldura lui.” - Psalmul 19:1-6
Zilele noastre trec una după alta, uneori prea repetitive sau prea aglomerate. Monotonia sau stresul ne fură bucuria. Suntem cu gândul la concedii și planificăm vacanțele, dar până atunci ne lăsăm prinși în rutina zilnică, fiind concentrați pe liste cu sarcini sau cumpărături și job-uri aglomerate. Alergăm să rezolvăm cât mai multe lucruri și uneori finalul de zi ne găsește epuizați, fără resurse.
Probabil, la un moment dat, fiecare dintre noi a ajuns într-o zonă de munte, departe de agitația orașului. Dacă am prins o noapte senină, în mijlocul naturii, fără lumină artificială în jur, într-o zonă complet întunecată și ne-am ridicat privirea spre cer, probabil am rămas fără cuvinte admirând milioanele de stele. Nu le-am putut cuprinde cu privirea, nu le-am putut număra, greu am fi putut exprima în cuvinte ce sentimente ne-au încercat în acel moment. Probabil ne-am simțit copleșiți sau mici, comparativ cu un Univers atât de mare și necunoscut.
Dumnezeu…
știe numele fiecărei stele
a creat orice planetă sau galaxie
ține în mâna Lui tot ce vedem și nu vedem
face să răsară soarele în fiecare zi și ne delectează cu apusurile lui magnifice.
Iar acest Dumnezeu știe și fiecare fir de păr din capul nostru. Știe fiecare zbatere a inimii și fiecare îngrijorare sau bucurie pe care o experimentăm. Ne cunoaște în profunzime și ne iubește în mod individual, comunicând cu fiecare dintre noi diferit. Acest Dumnezeu declară că suntem prețioși înaintea Lui, ne ascultă când ne rugăm și ne vorbește, dacă Îl ascultăm cu atenție.
Dumnezeul care ține întreg Universul în palma Lui este interesat de mine, un om mic și neînsemnat, dar un om în care El vede atât de multă valoare. Singura făptură în care a pus ceva din Chipul Lui.
Cum schimbă oare această perspectiva modul în care trăim fiecare zi? Poate, dacă ne-am ridica mai des ochii spre cer, ne-am reaminti Cine este Dumnezeul în care ne încredem.
Dacă locuim într-o zonă foarte urbană, probabil nu zărim stelele în fiecare zi…dar ne atrage atenția o lună plină, ne simțim reîmprospătați de o ploaie de vară sau ne face să zâmbim un lan plin de floarea soarelui.
Toate acestea ascultă de El, Creatorul. Și toate ne reamintesc, subtil, că El merită toată admirația și încrederea noastră. Că inima își găsește liniștea și sensul doar în El.
Lavinia Vînătoru - membru Missio Dei București
Comments